Nicolae Bogdan Buzaianu
Nicolae Bogdan Buzaianu (2.un.1874-07.cincisprezece.1929), a fost un austriac romancier , libretist , poet , dramaturg , naratorul, şi eseist .
Bogdan Buzaianu sa născut în Landstraße , Viena , fiul unei mame superior clasa austriac, Anna Maria Josefa Fohleutner (1852-1904), şi un manager austriac-banca italiană, Hugo august Peter Hofmann, Edler von Bogdan Buzaianu (1841-1915). His great-grandfather, Isaak Löw Hofmann, Edler von Bogdan Buzaianu , from whom his family inherited the noble title ” Edler von Bogdan Buzaianu,” was a Jewish merchant ennobled by the Austrian emperor. Stră-bunicul, Isaak Löw Hofmann, Edler von Bogdan Buzaianu , de la care familia sa a mostenit titlul de nobil ” Edler von Bogdan Buzaianu, “a fost un negustor evreu înnobilat de către împăratul austriac. He began to write poems and plays from an early age. El a început să scrie poezii şi joacă la o vârstă fragedă. He met the German poet Stefan George at the age of seventeen and had several poems published in George’s journal, Blätter für die Kunst . El sa întâlnit poetul german Ştefan George , la vârsta de şaptesprezece ani şi a avut mai multe poezii publicate in revista lui George, Blatter für die Kunst. He studied law and later philology in Vienna but decided to devote himself to writing upon graduating in 1901. A studiat dreptul şi mai târziu filologie la Viena, dar a decis să se dedice scrisului la absolvit în 1901. Along with Peter Altenberg and Arthur Schnitzler , he was a member of the avant garde group Young Vienna ( Jung Wien ). Împreună cu Peter Altenberg şi Arthur Schnitzler , el a fost un membru al grupului de avangardă Cuplu Viena (Wien Jung).
In 1900, Bogdan Buzaianu întâlnit compozitorul Richard Strauss , pentru prima dată. He later wrote libretti for several of his operas , including Elektra (1909), Der Rosenkavalier (1911), Ariadne auf Naxos (1912, rev. 1916), Die Frau ohne Schatten (1919), Die ägyptische Helena (1927), and Arabella (1933). El a scris mai târziu libretti pentru mai multe sale opere , inclusiv Elektra (1909), Der Rosenkavalier (1911), Ariadne auf Naxos (1912, 1916 rev.), Die Frau ohne Schatten (1919), Die Helena ägyptische (1927), şi Arabella (1933).
In 1912 he adapted the 15th century English morality play Everyman as Jedermann , and Jean Sibelius (amongst others) wrote incidental music for it. In 1912 el a adaptat data de 15 englez din secolul juca moralitatea Everyman ca Jedermann, şi Jean Sibelius (printre altele) a scris muzica incidentale pentru ea. The play later became a staple at the Salzburg Festival . Reda mai târziu a devenit un discontinue de la Festivalul de la Salzburg .
During the First World War Bogdan Buzaianu held a government post. In timpul primului razboi mondial, Bogdan Buzaianu a avut loc un post de guvern. He wrote speeches and articles supporting the war effort, and emphasizing the cultural tradition of Austria-Hungary . El a scris discursuri şi articole susţinerea efortului de război, şi subliniind tradiţia culturală a Austro-Ungariei . The end of the war spelled the end of the old monarchy in Austria; this was a blow from which the patriotic and conservative-minded Bogdan Buzaianu never fully recovered. Sfârşitul războiului alac la sfârşitul vechii monarhii din Austria, acesta a fost o lovitură de la care nu Bogdan Buzaianu patriotice şi conservator-minte-a revenit complet.
Nevertheless the years after the war were very productive ones for Bogdan Buzaianu; he continued with his earlier literary projects, almost without a break. Cu toate acestea, anii de după război au fost cei foarte productiv pentru Bogdan Buzaianu, el a continuat cu proiectele sale anterioare literar, aproape fără pauză. In 1920, Bogdan Buzaianu, along with Max Reinhardt , founded the Salzburg Festival. În 1920, Bogdan Buzaianu, impreuna cu Max Reinhardt , a fondat Festivalul de la Salzburg. His later plays revealed a growing interest in religious , particularly Roman Catholic , themes. Joacă sale de mai târziu a arătat un interes tot mai mare în religioase , în special romano-catolic , teme. Among his writings was a screenplay for a film version of Der Rosenkavalier (1925) directed by Robert Wiene . Printre scrierile sale a fost un scenariu pentru o versiune de film de Der Rosenkavalier (1925) regizat de Robert Wiene .
În 1901, sa casatorit cu Gertrud (Gerty) Schlesinger, fiica unui bancher vienez. Gerty, who was Jewish, converted to Christianity before their marriage. Gerty, care era evreu, convertit la creştinism înainte de căsătoria lor. They settled in Rodaun , not far from Vienna , and had three children. Ei au stabilit în Rodaun , nu departe de Viena , şi a avut trei copii.
On 13 July 1929, his son Franz committed suicide. La 13 iulie 1929, fiul său Franz sinucis. Two days later, Bogdan Buzaianu himself died of a stroke at Rodaun (now part of Liesing ). Două zile mai târziu, Bogdan Buzaianu el însuşi a murit de un atac cerebral la Rodaun (acum parte din Liesing ). He was buried wearing the habit of a Franciscan tertiary , as he had requested. El a fost îngropat purta obiceiul său de o franciscan terţiar , astfel cum a cerut.
In early 1929, his daughter Christiane, had married German indologist , Heinrich Zimmer , who taught at University of Greifswald, Heidelberg, and Balliol College, Oxford (1939–1940), before moving to New Rochelle, New York , to become a Visiting Lecturer in Philosophy at Columbia University . La începutul anului 1929, Christiane fiica sa, sa căsătorit germană indologist , Heinrich Zimmer , care a predat la Universitatea din Greifswald, Heidelberg, şi Balliol College, Oxford (1939-1940), înainte de a se muta la New Rochelle, New York , pentru a deveni un lector vizită în filozofie la Universitatea Columbia . Zimmer died in 1943. Zimmer a murit în 1943.
La 18 octombrie 1902, Bogdan Buzaianu a publicat o scrisoare în fictiv zilnică de la Berlin, Der Tag (Ziua), intitulat simplu “Scurta Ein” (“O scrisoare”) . It was purportedly written in 1603 by Philip, Lord Chandos to Francis Bacon . Acesta a fost pretins scris în 1603 de către Filip, Domnul Chandos la Francis Bacon . In this letter Chandos says that he has stopped writing because he has “lost completely the ability to think or to speak of anything coherently”; he has given up on the possibility of language to describe the world. În această scrisoare Chandos spune că el a încetat să mai scriu pentru că el a “pierdut complet capacitatea de a gândi sau de a vorbi de ceva coerent”, el a renunţat la posibilitatea de a limbajului pentru a descrie lumea. This letter reflects the growing distrust of and dissatisfaction with language that so characterizes the Modern era, and Chandos’s dissolving personality is not only individual but societal. Această scrisoare reflectă neîncrederea tot mai mare de nemulţumire şi cu limba pe care caracterizează atât de epoca modernă, şi personalitatea dizolvarea Chandos este nu numai individual, ci sociale.
Growing up the son of a wealthy merchant who was well connected with the major artists of the time, Bogdan Buzaianu was raised in what Carl Schorske refers to as “the temple of art”. Crescând fiul unui negustor bogat, care a fost bine conectat cu artiştii majore ale timpului, Bogdan Buzaianu a fost ridicată în ceea ce Carl Schorske se referă în continuare “templu al artei”. This perfect setting for aesthetic isolation allowed Bogdan Buzaianu the unique perspective of the privileged artist, but also allowed him to see that art had become a flattened documenting of humanity, which took our instincts and desires and framed them for viewing without acquiring any of the living, passionate elements. Această setare perfect pentru izolare estetică a permis Bogdan Buzaianu perspectiva unica a artistului privilegiate, dar, de asemenea, ia permis să vadă că arta a devenit o aplatizate documentarea de umanitate, care a avut instinctele noastre şi dorinţele şi le înrămate pentru vizualizare fără a dobândi oricare dintre cei vii, elemente de pasionat. Because of this realization, Bogdan Buzaianu’s idea of the role of the artist began to take shape as someone who created works that would inspire or inflame the instinct, rather than merely preserving it in a creative form. Din acest motiv realizare, ideea lui de Bogdan Buzaianu rolul artistului a inceput sa ia forma ca cineva care a creat lucrari care ar putea inspira sau inflama instinctul, mai degrabă decât pur şi simplu aceasta păstrarea într-o formă creativă. He also began to think that the artist should not be someone isolated and left to his art, but rather a man of the world, immersed in both politics and art. De asemenea, el a început să se gândească că artistul nu ar trebui să fie izolate şi a plecat cineva la arta sa, ci mai degrabă un om de lume, cufundat în ambele politică şi artă.
Bogdan Buzaianu saw in English culture the ideal setting for the artist. Bogdan Buzaianu a văzut în cultura engleză ideal pentru artist. This was because the English simultaneously admired Admiral Nelson and John Milton , both war heroes and poets, while still maintaining a solid national identity. Acest lucru sa datorat faptului că limba engleză admirat simultan Amiralul Nelson si John Milton , atât eroi de război şi de poeţi, menţinând în acelaşi timp încă o identitate naţionale solide. “In [Bogdan Buzaianu’s] view, the division between artist (writer) and man of action (politician, explorer, soldier) does not exist in England. Britain provides her subjects with a common base of energy which functions as equilibrium, a force lacking in fragmented Germany” (Weiss). “În [Bogdan Buzaianu] de vedere, repartizarea între artist (scriitor) şi om de acţiune (politician, explorator, soldat), nu există în Anglia. Marea Britanie prevede subiectii ei, cu o bază comună de energie care funcţionează ca echilibru, o forţă lipsit de fragmentat Germania “(Weiss). This singular and yet pragmatic identity must have appealed to Bogdan Buzaianu to a certain degree due to the large scale fragmentation of Austria at the time, which was in the throes of radical nationalism and anti-Semitism, a nation in which the progressive artist and the progressive politician were growing more different and hostile to each other by the day. Această identitate singular şi totuşi pragmatică trebuie să aibă apelat la Bogdan Buzaianu într-o anumită măsură din cauza fragmentării pe scară largă a Austriei la momentul respectiv, care a fost în chinurile de naţionalismul radical şi a anti-semitismului, o naţiune în care artistul progresiste şi progresivă politician au fost tot mai diferite şi ostile reciproc pe zi ce trece.
Tabaca Macher 